Cili sau Codul Bunelor Maniere

De fiecare data cand ies cu Cili in oras, se intampla ceva de bine cu oamenii din jur.

Am mers, dupa un an, sa facem poze in lacul Tei. Ma rog, nu chiar IN lac, prin parculetul de langa. Evident, ca sa marcam momentul ne-am dus mai intai in Carrefour-ul de la Unirea sa luam sampanie si piscoturi, ca pentru Revelion. (oricum era destul de frig afara).

Urcam la etaj, luam sampanie, piscoturi si Orbit Verde si cand sa coboram vedem o batranica ezitand in fata scarilor rulante. Ne oprim, ne uitam la ea.

Cili: Vreti sa va ajutam cumva?

Batranica: Da, chiar as vrea! Stiti, mi-e frica sa nu cad pe scarile astea..

Cili o ia de brat. Eu ii iau carutul si pornim pe scarile rulante ca si cand am fi fost intr-un parc de distractii sau intr-un tunel dubios.

Batranica: Nu, ca chiar nu ma descurc cu scarile astea..nu stiu cum. Mi-a zis mie o matusa mai demult ca batranetea e grea si nu am crezut-o. Dar avea dreptate, chiar e grea.

Cili: Eh, lasati ca aveti intelepciune..

Batranica: Ei intelepciune..degeaba..
Ajungem aproape de capatul scarilor.

Eu: Dar de ce nu veniti la cumparaturi cu cineva care sa va ajute?

Batranica: Ei, cu cine sa vin?

Eu: Cu o prietena cu ceva..

Cili: Cu nepotii?

Batranica: Nepotii?! Pai unu' e anul 1, altu' termina acuma, si mai zugraveste sa faca si el un ban, n-au timp! N-au timp ei. Abia ii vad o data pe an. Tre sa isi rezolve cu chiria cu banii cu facultatea. Nu au timp.. Auzi, sa vin cu ei la cumparaturi..

Ne-a mai multumit de cateva ori pentru ca am ajutat-o si s-a pierdut apoi printre rafturile din Carrefour. De la parter.

Apoi am vrut sa luam 16 pana in parcul tei. Dar nu l-am gasit. De fapt nimeni nu l-a gasit, pentru ca nu mai circula, insa toata lumea ne intreba pe noi "Dar ce se intampla? Circula ceva in locul lui?"

Cu toate schimbarile astea de trafic, am coborat la Obor. Si am luat-o la picior.
Am intalnit multe masini busite. Studenti (la veterinara?) cu masti pe fata. O sifonarie. Un geam al unei case derapanate pe care scria intrerupt MAG AZIN IN CUR AND.

La Presto Pizza media de varsta era de 18 ani Fresh and young. Si se uitau pe Cartoon Network. Pana a fost gata pizza ne-am uitat si noi cu ei la acest desen animat cu o fata cu parul verde care nu prea vorbeste. "Pe vremea noastra erau desene mai ca lumea".

Le-am urat si lor o zi frumoasa si ne-am continuat traseul.

Asa ca am pornit veseli si cu pizza in mana, numai ca am vazut statia de autobuz si un 616 care se apropia vertiginos si am zis sa il luam macar 2 statii.

Proasta idee! A inceput sa miroasa a pizza in toata masina, o duduie cu un fel de mop in mana a zis ca ea moare de foame de la mirosul asta si ca mai bine am merge pe jos, 2 tiganci sustineau ca sunt gravide (sau ca una din ele e gravida?) si ca poftesc..totul pe fundalul unui 616 mega aglomerat in care stateam lipiti de usa.

5 minute de ras in fata calculatorului

Acum vreo 10 minute..
Intru pe mess dupa mult timp de absenta.
Ma setez pe "busy" si incep sa imi verific mailul cand...se deschide o fereastra de mess.
.."popa ioana is typing a message", numai ca eu nu aveam in lista nicio Popa Ioana...
Ce a urmat este deja istorie:

Popa Ioana: avem 5 la L.rom

Popa Ioana: ?

Andreea Verde: ce?

Popa Ioana: avem ex 5 la romana

Popa Ioana: ?

BUZZ!!!

Andreea Verde: nu stiu cine esti

Popa Ioana: ioana

Andreea Verde: care ioana?

Popa Ioana: popa

Andreea Verde: cati ani ai?

Popa Ioana: 10

Andreea Verde: eu am 22

Andreea Verde: cred ca ma confunzi

Andreea Verde: cu cine vroiai sa vorbesti de fapt?

Popa Ioana: cu andreea

Andreea Verde: pai eu sunt andreea

Andreea Verde: dar nu imi amintesc de tine

Andreea Verde: unde ne-am cunoscut?

Popa Ioana: a scoala

Popa Ioana: la scoala

BUZZ!!!

Andreea Verde: si vrei sa te ajut la tema la romana?

Popa Ioana: nuuuuuuuuuuuuuu

Andreea Verde: ai o colega pe care o cheama andreea lupescu?

Popa Ioana: da

Andreea Verde: si are iubit?

Popa Ioana: dar tu cine esti?

Andreea Verde: andreea lupescu

Popa Ioana: si nu ,nu are iubit

Andreea Verde: tu esti ioana popa, nu?

Andreea Verde: ai 10 ani

Andreea Verde: si in ce clasa esti?

Popa Ioana: si cati ani ai spus ca ai tu??????????????????????????????????

Andreea Verde: 22

Popa Ioana: eu am 27

Andreea Verde: si de unde ai id-ul meu?

Popa Ioana: de la andreea lupescu

Andreea Verde: si andreea lupescu in ce clasa e?

Popa Ioana: a 4 e

Andreea Verde: si de ce ai zis ca ai 27 de ani?

Popa Ioana: nu pot sa raspund

Andreea Verde: auzi, scoala e in drumul taberei?

Popa Ioana: ce

Popa Ioana: ??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Andreea Verde: unde e scoala, in ce cartier?

Popa Ioana: Flippy: Growl!

Popa Ioana: Nutty: Sugar High!

Popa Ioana: Toothy: Yawn

Andreea Verde: auzi, esti din bucuresti, nu?
You missed a call from Popa Ioana. (4:53 PM on 10/19/2009)

Popa Ioana: nu

Andreea Verde: dar de unde?

Popa Ioana: de unde va

Andreea Verde: nu stiu ce sa iti mai zic

Andreea Verde: daca vrei sa te ajut cu ceva..

Popa Ioana: nu

Popa Ioana: ne intalnim

Popa Ioana: bine

Popa Ioana: pa

Andreea Verde: pa, ioana

Andreea Verde: ne vedem maine la scoala

Popa Ioana: pa andreea

Popa Ioana: bine
Last message received on 19/10 at 16:58

Din seria Oligofrenski: Episodul Rumanski

Bulgaria, Nessebar.
Aproape in fiecare noapte mergeam in club.

Intr-una din seri, in pauza de dans/baut, zarim o baba grizonata.
Clubul arata cam asa: locul de dansat+scena jos, mesele si barul sus. Adica daca stateai sus la masa si beai un cico ii vedeai pe toti cei care dansau. Iar baba era fix in vizorul nostru. Si dansa. Haotic.

Trebuie mentionat ca este vorba de un club de house - singurul de altfel din zona respectiva.
Iar noi stateam sus la bar cu ochii pe baba care se misca, se misca pe Morandi si pe melodiile lor bulgaresti si dadea din maini, din fund, din cap. Atractia serii. Se mai oprea, mai tragea o dusca de Finlandia (aveau o superoferta cu 50 de leva).

Mai bem si noi putin, sa prindem curaj sa ii tinem piept pe ringul de dans, apoi ma intorc inspre Bogdan si ii spun: Nu te tine sa o inviti la dans pe baba.
Bogdan: Stai ca nu am baut suficient.
Mai bem, mai dansam.
Intreb iar: Acum ai baut suficient?
Bogdan: Daa...

Si coboara. Noi de sus eram cu ochii pe el.
Se duce inspre baba pe ritmul muzicii danseaza pe langa ea, apoi se pune in fata ei si incepe sa danseze. Una din tipele care era cu baba, il trage de mana si incepe sa urle la el. O fetita care era tot la masa aceea, il impinge. Bogdan-saracu nu stia in ce directie sa se mai duca si incerca sa ii explice, gesticuland, ca nu vrea decat sa danseze. Tipele faceau scandal din ce in ce mai mare si il impingeau.

Asa ca fug repede si il iau la dans. Si dupa cateva priviri ofuscate si cateva paharele de alcool, bulgaroaicele se calmeaza si isi reiau miscarile de dans.

A doua zi o vedem pe baba la piscina, calma, relaxata, facand plaja.

Noaptea in club, apare iar cu miscarile haotice.

In ultima mea seara din Nessebar, am organizat noi un fel de disco-party cu cei din echipa de animatie, am scapat de house-ul din club si am pus noi muzica de dansat. Baba isi face aparitia. La inceput e harmalaie si inghesuiala, asa ca se rezuma sa danseze in dreptul mesei lor. Insa pe la vreo 12 noaptea se sparge gasca, si nu-stiu-cum raman doar eu cu Susanne, prietena mea din Norvegia.
Ne asezam la o masa, sa mai vorbim una-alta.

Baba vede ringul de dans liber, se ridica si incepe sa danseze parca mai intens ca niciodata, fix in fata mesei noastre. Cativa mahmuri la vreo 40 de ani o insotesc, apare si protectoarea ei (noi banuiam ca e fata ei) si incep sa danseze cu totii. Insa baba chiar traieste muzica, ridica mainile in aer, da din cap, mai zice cate un vers, daca e in bulgara..

Si eu cu Susanne ne uitam la ea si ne gandeam ca pana la urma e foarte tare ca are atata energie la varsta ei.
In timp ce ne uitam si ne gandeam cum naiba o sa fim noi babe incepe un fel de cantec traditional sau patriotic. Nu ne-am prins exact pentru ca baba si-a pus o mana pe inima si una in aer si a inceput sa se unduiasca stanga dreapta, apoi a facut un fel de hora cu amicii ei de pe ringul de dans, apoi si-a dat capul pe spate.

Evident ne-a bufnit rasul.

Si deodata vine baba la masa noastra, se uita fix in ochii mei (desi era si Susanne acolo) si incepe sa urle si sa gesticuleze cu o privire mai-mai sa ma omoare.
Eu ma blochez, ma uit la Susanne si incep sa aprob ce zice ea acolo, dand din cap. Dar se enerveaza si mai tare si ridica vocea.
Vine protectoarea ei si o duce la masa.

Baba se ridica si vine din nou, clatinandu-se putin pe picioare. Incepe iar sa tipe la mine, imi arata usa, zice ceva cu RUMANSKI RUMANIA BULGARIA si da cu pumnul in masa noastra. Eu deja eram blocata, asa ca ii spun: I don't understand. Baba se enerveaza iar si cu o privire de-aia plina de ura imi mai arata o data usa si imi mai zice in bulgareste, eu o tot dau cu I don't understand. Apare iar protectoarea ei si o duce la masa.

Baba se intoarce IAR, de data asta cu mobilul. Si tipa ceva la mine si imi arata mobilul si zice rumanski apoi mai tipa ceva imi arata iar mobilul si vine protectoarea ei sa o duca la masa.

Eu si Susanne ne ridicam si plecam pe usa din spate. Situatia era de asa natura ca ne gandeam ca ne ia la bataie.. Pana ajungem pe drumul spre hotel, observam ca baba iese pe usa din fata si vine inspre noi, impreuna cu "gasca ei". Asa ca o luam la fuga inspre hotel.

13 arome

La Cofetarie. Casablanca. Aia de la Romana.
Eu, Adina, Rux, Laura.
Vedem ca tipele de langa noi primesc o bautura ca de gheata intr-un verde turcoaz interesant.

- Nu va suparati, ce bautura au comandat fetele?
Tipa:
- E cu multa gheata. Avem 13 arome..

Ne da catalogul.
Stabilesc cu Rux sa luam impreuna, ca poate nu ne place..
Dupa dezbateri profunde(eu vroiam Pina Colada, Rux-Amarena) alegem Amarena (Black Cherry). Dam noi comanda si asteptam.

Tipa se intoarce:
- Imi pare rau, nu mai avem aroma asta. Alegeti-va alta..
Ne uitam noi iar, dezbatem..si evident spun victorioasa - Pina Colada.
Tipa pleaca.

Se intoarce iar fastacita, cu niste x-uri pe arome:
- Le avem numai pe cele care au "ics", imi cer scuze, Pina Colada tocmai s-a terminat.

Ne uitam IAR pe meniu. Prima data alesese Rux, a doua oara eu, acum o intrebam pe Adina. Adina zice: Grenadina.
Stam.

Vine alta tipa la noi(probabil cealalta nu mai rezista sa ne spuna iar):
- Imi cer scuze, colega mea nu stia, dar nu avem aroma asta, uitati, am refacut icsurile.. Chiar le aveam pe toate, in afara de cele pe care le-ati cerut..

Deja muream de ras.
Ne uitam inspre Laura - ultima noastra salvare: Mar verde.
Si in 5 minute ne apare pe masa o bautura verde.

Goala pe Magheru

Prolog: Mi-am cumparat acesti salvari (primii din viata mea, chiar daca spusesem ca eu niciodata nu voi purta asa ceva) si m-am hotarat sa ii port la un eveniment de moda de la Diverta. I-am asortat cu o palarie si cu un top negru, fara bretele. Fix cand sa ies din casa am zis sa imi iau totusi un sutien colorat care se leaga pe dupa gat - caci topul meu tot aluneca, aluneca..

Intarziam. Eram pe partea cu Dalles si trebuia sa ajung vis-a-vis, iar trecerile de pietoni erau prea departe.

Ma uit sa vad daca e politie.
Nu e.
Astept sa treaca toate masinile din partea stanga si cand se opresc la stop incep sa traversez ilegal.

Cand ajung pe mijlocul Magherului observ ca din partea dreapta veneau in mare viteza niste masini inspre mine. Zic sa grabesc pasul. In timp ce grabeam pasul, imi sare sandaua din picior in mijlocul drumului. Masinile se apropiau.

Nu stiam ce sa fac, sa trec repede si sa imi las sandaua acolo, sa ma intorc repede dupa ea si sa fug sa nu dea masinile peste mine? Mergeam totusi la o prezentare de moda, nu puteam sa intru pe jumatate desculta.

Asa ca repede-repede ma intorc, ma aplec, iau sandaua, si cu un picior descult fug inspre trotuar. Vad ca niste oameni se holbau la mine asa ca imi cobor privirea.
Si da.
Eram cvasi-goala pe Magheru.
Topul imi cazuse de tot si ramasesem in sutienul care era destul de decupat.
Eram in sutien si in salvari, cu un picior descult. Pe Magheru. Pe la ora 18:00. Ieri, marti, 21 iulie.

Jurnalul ilustrat al zilei

O sa ne prefacem ca nu a fost nicio pauza si voi scrie de parca nimic altceva - in plus sau in minus nu s-ar fi intamplat.

Am iesit cu Tibi sa ne luam palarii si sa "o punem de un documentar".
Am zis ca mergem pe jos de la Eroilor, numai ca aproape de Cismigiu ne-a prins ploaia. Dar noi nu-nu si nu, am continuat sa mergem prin ploaie, era chiar ca in filme cumva.

Si deodata, undeva in spate la expirat gasim o cladire care parea parasita, cu usa deschisa. Si ii zic lui Tibi: Hai sa intram..
Tibi nu prea vrea, asa ca bag un cap inauntru si vad tot felul de vase de sticla si o silueta in spate.

Ies repede:
E cineva acoloo...
Tibi: Cine(gen)?
Eu: Nu stiu, un tip cred..auzi..eu vreau sa vad ce e cu cladirea asta, stai putin sa intru sa vad...
Tibi: NU mergeam sa ne luam palarii?
Eu: Hai ca nu stai mult..

Si intru in cladirea semi-parasita plina de obiecte si vaze de sticla si aparate vechi ruginite, pensule, creioane, planse, cartoane..

Eu: Scuze, ti s-ar parea ciudat daca te-as ruga sa ma lasi sa intru putin?
Tipul iese din umbra: Nu...dar..de ce?
Eu: Pai trec pe aici de ani de zile si mereu am crezut ca asta e o cladire parasita si acum ca era usa deschisa.. Ce e aici de fapt?
Tipul: Pai e un atelier.. Adica eu sunt un fel de ucenic..e al domnului profesor. E profesor la Arte. El creeaza aici, uite si vaze si bibelouri..
Eu: Pai si unde le vinde?
Tipul: Sunt mai mult pe comanda..
Eu: Si tu ce faci aici?
Tipul: Eu sunt ucenicul lui..

M-am mai uitat pe acolo, am gasit o masinarie veche de prelucrat sticla si ne-am continuat drumul.

Am ajuns plouati dar fericiti pe Lipscani si am intrat...intr-un magazin de rochii de ocazie. Si de mireasa. Si dupa ce ne-am uitat la kitch-oseniile de satin verde si mov ne-am dus la rochiile de mireasa.



Prima vanzatoare: Doriti sa probati?
Eu: Nu, mersi, deocamdata ne uitam.
Tibi cu greu se abtine sa nu rada.
Ne mai fataim, mai comentam despre cat de incomode sunt si despre cum rochia mea de mireasa va fi un colaj din ziare si apare a doua vanzatoare:
"Daca doriti sa probati, avem si alte modele si alte masuri.."
EU: Nu, multumesc, ne uitam...
Ne fataim iar si ne dam seama ca ne plictisim asa ca iesim.
Vanzatoarea 1: Va mai asteptam.

Apoi nu mai stiu exact daca ne-am cumparat palariile sau ne-am asezat sa mancam.

Ideea e ca am scanat locul: trebuia sa fie ceva chic, cu mancare, nu foarte scump, dar sa aiba acel je-ne-sais-quoi. Clar..
Dupa ce am dezbatut intre La Gara-n Pub, unul vienez chic si o terasa cu umbrelute, am ajuns la acest restaurant-pizzerie cu mese afara si ne-am dat seama ca vremea era perfecta de stat acolo. Plus ca stiam de mai demult ca au mancare buna.

Apare chelnerul. Se uita "jucaus" la mine. Eu nu stiu ce sa beau si ma tot razgandesc. Pana la urma cer un "vin rosu".

Chelnerul: Ne pare rau, nu avem vin rosu, doar alb..
Eu: Bine..atunci un pahar de vin alb..desi il prefer pe ala rosu.
Chelnerul: O sa iti placa si asta, sa vezi..

Ne aduce vinul, respectiv berea lui Tibi. Chelnerul se uita la mine si spune:
"Believe me, i will?"
Eu ma uit la Tibi, apoi iar la chelner..
Chelnerul: Insigna..
Si ma uit la insigna portocalie din piept si vad ca scrie "enjoy this".



Au urmat o serie de priviri si de replici aruncate, chiar si cand se ducea sa ia comanda de la alte mese.
Pentru mancare a venit alt tip.

Eu: Vrem o pizza.. Pizza casei si..niste paste. Ce ne recomandati?
Alt tip: Nu stiu..ca eu sunt aici de 2 zile..
Eu ma uit la Tibi, Tibi se uita la mine..

Eu: Pai si nu stii si tu care sunt mai bune?
Alt tip: (incurcat) Nu stiu, ca nu le-am gustat..
Eu: Auzi, poti sa il chemi pe colegul tau atunci?

Tibi catre mine: Am crezut ca zice "Nu stiu ca io nu mananc de aicea ca e prea naspa mancarea".
Si tocmai cand radeam noi zgomotos, vine chelnerul:

M-ai chemat? (de parca eram singura la masa)
Eu: Pai nu stim ce paste sa luam, iar colegu' tau a zis ca lucreaza de 2 zile aici si ca nu stie..

Chelnerul se intoarce: Ia vino ma'ncoa!!(vine tipul) Cum adica mah lucrezi de 2 zile? De atata timp lucrezi tu aici mah? De doua zile?
Alt tip: (rade incurcat) Ah, nu, m-am incurcat.. De 2 saptamani..
se mai cearta ei putin apoi comandam nu-stiu-ce paste cu pui, smantana si ciuperci.

Tibi vorbeste la mobil. Alt tip vine sa ne puna un fel de mini-fata de masa din hartie. A mea se asaza bine, dar a lui Tibi face cute. Tipul incearca sa o indrepte, dar nu reuseste, asa ca o intoarce pe jos si se uita dar stramba din nas si o intoarce iar apoi bruuuusc incepe sa o rupa. Tibi semi-inlemneste iar pe mine ma apuca un ras semi-isteric.
Se intoarce tipul si asaza o mini-fata de hartie nou nouta.

Vine mancarea.
Scap furculita pe jos.
Mi-o aduce chelnerul flirtuos si mai face vreo 2-3 remarci.
si nu mai stiu exact ce se intampla de aici, imi amintesc doar cand i-am zis:
"Auzi, nu gasesc ciupercile in pastele astea"
Chelnerul: Pai cauta-le mai bine..
Eu: Pai le-am cautat, crede-ma..
Chelnerul: Pai trebuie sa fie pe acolo, crede-ma..

Apooooi am plecat la palarii parca.
Si ne-am cumparat.




Si am gasit un loc plin de verdeata pe Lipscani.
Rupt de toate lucrarile si praful si cladirile in paragina de pe acolo.


Si 2 pisici sechestrate cu niste mobila parasita.


Si la final, un batranel care cred ca savura dupa-amiaza pe balcon. Si se uita un pic ciudat la noi.


si gata.

The Stalker - Tipul cu Anticearcanul

Duminica, 26 aprilie
Cu Radu la biliard.
Imi suna mobilul. Numar privat. Raspund.

- Alo..
O voce de barbat: Alo, buna ziua..
Eu: Buna ziua..
Barbatul: Nu mai stiu exact de unde am numarul dumneavoastra.
Eu: Pai si de unde vreti sa stiu eu?
Barbatul: Nu, ca nu reusesc sa imi amintesc.. Ca tocmai l-am gasit..

pauza.
Barbatul: Auziti, sunteti cumva la jurnalism?
Eu: Da..
Barbatul: Gata !!! STIU! Ne-am intalnit pe 12 septembrie 2008 acolo la Carrefour Orhideea..
Eu: La Grozavesti?
Barbatul: Da, si eu v-am scris numarul de telefon pe o carte si acum l-am gasit, l-am tot cautat, l-am tot cautat, dar abia acum l-am gasit..

Era ACEST TIP, despre care am scris eu anul trecut.

Barbatul: Ce mai faci?
Eu: Pai..foarte bine. Lucrez la multe proiecte, nu prea am timp.
Barbatul: Nu mai stiu exact cum te chema.
Eu(exasperata): Andreea.
Barbatul: Cum?
Eu: AN-DREE-EEA.
Barbatul: Da, da, da acum imi amintesc, Andreea, da..
pauza

Barbatul: Ai mai mers la teatru?
Eu: Nu in ultima vreme..
Barbatul: Hai sa iti spun, eu am fost chiar zilele trecute la Regele Lear numai cu femei si mi-a placut mult de tot, trebuie sa il vezi chiar merita.
Eu: L-am vazut.
Barbatul: Pai unde l-ai vazut?
Eu: La Bulandra.
Barbatul: Da, si eu tot acolo, cu Mariana Mihut nu?
Eu: Da.

Si incepe sa imi povesteasca ce piese a mai vazut si pe unde si ce mult i-au placut. Apoi zice:
- Ai vrea sa mergem diseara la o piesa, fac eu rost de invitatii..

Eu: (Aveam piesa mea de teatru din Green)Nu pot, imi dau licenta si chiar am de lucru. Pentru un proiect.
Barbatul: Da? Si despre ce e?
Eu:(pauza) Pai...despre..semiotica si limbajul nonverbal.
Barbatul: Aham, interesant, atuncea eu iti doresc succes maxim, sa iei 10, sa nu ma dezamagesti, ca si io tot 10 am luat la licenta.

Eu: Pai in ce ti-ai dat tu licenta?
Barbatul: Deci mult succes iti doresc si te mai sun eu da? Cand sa te mai sun?
Eu: Sunt foarte ocupata in perioada asta, ti-am zis am multe proiecte si chestii de facut..
Barbatul: Bine, bine, am inteles, dar pe la ce ora sa te sun daca te sun? Cand e bine?
Eu: Pai nu stiu, sa nu fie nici prea devreme, nici prea tarziu..
Barbatul: Deci asa pe la 7 e bine nu?
Eu: Cred ca da.
Barbatul: Ca stii ca eu nu am mobil...io acu te sun de pe alt numar, asta nu e al meu.
Eu: Ok..
Barbatul: Si daca cumva nu poti sa vorbesti, ca nu vreau sa iti fac probleme, zici GRESEALA si eu inteleg, da?
Eu: Da, bine.
Barbatul: Bine, Andreea, o zi frumoasa, pa-pa.